Cum stăteam eu mai înainte şi mă gândeam că mai am în frigider cireşe dar apă cu care să le spăl nema [se lucrază la subsol], mi-am pus fundul în scaunul meu vişiniu şi mi-am zis că următoarele două ore în care nu voi avea ce face vor deveni cu siguranţă mai distractive datorită scumpului meu calculator. Scump, în sensul de iubit, că, vedeţi voi, viaţa mea depinde în mare de el. Iar când nu depinde de el, depinde de.. de prieteni, ar fi frumos să spun. Şi o spun. D e p r i e t e n i. Ignorantă, cum mulţi mă ştiu, probabil că unii ar gândi că glumesc. Dar nu. Eu îmi iubesc prietenii, să ştiţi, deşi nu o arăt mereu.
Mă rog, clickuind am ajuns aici. Şi deşi nu am primit leapşa de la nimeni, mă bag şi eu. Aleg să scriu despre Acna, căci Tibi e băiat, iar soarele mi-o fi el cel mai bun prieten, dar tema lepşei este "Eu şi prietenele mele". Acestea din urmă pot fi numărate pe degetele de la o mână, şi chiar rămân degete neutilizate în clasament.
Eu sunt aia blondă.
Acna. Acna este cea către care îmi fuge gândul când vine vorba de mare. Acna e cea cu care am fost la mare de 5 ori în 3 ani. Acna e cea care mă dădea cu iaurt pe spate când făceam insolaţie. Acna e cea cu care dormeam pe stabilopozi. Acna e cea cu care am văzut cele mai frumoase răsărituri. Acna e cea cu care fac băi în mare atunci când jandarmii ne avertizează că nu avem voie în apă. Acna e cea cu care dormeam după răsărit, până la prânz, pe plajă. Acna e cea pe care o hrăneam cu pate pe fibrosan la 4 dimineaţa şi îi puneam întrebări filosofice ca să stea trează. Acna e cea cu care dansam cu picioarele în nisip. Acna e cea care face cele mai frumoase poze la mare. Poate aveţi impresia că scriu despre mare, dar nu, eu scriu despre Acna, doar că Acna şi marea sunt într-o foarte strânsă legătură în mintea mea.
Totuşi, lui Acna îi place mai mult muntele, îi plac ghetele de tracking şi rucsacii dublii la înălţime şi greutate decât ea, pe care îi cară vitejeşte în spate în fiecare drumeţie a ei, din care se întoarce mereu cu poze şi mai frumoase decât cele de la mare.
Acna e cea cu care cea care mi-a luat ghiozdan albastru de ziua mea, de mi-am dat seama că de fapt mie îmi place albastrul. Acna e cea datorită căreia l-am găsit pe Tibi. Acna are ochii albaştri şi cele mai frumoase bucle când are părul ud. Lui Acna nu îi este ruşine să danseze la majorate şi nici să bea cot la cot cu băieţii. Acna e persoana cu cel mai colorat vocabular pe care o ştiu eu. Acna vorbeşte prin somn. Acna are încredere în oameni [sau avea, nu mai ştiu].
Acna e cea care îmi va spune mereu dacă nu îi plac blugii mei sau dacă faţa îmi arată ca după război. Acna e prieten cu calităţi de duşman.
Acna e cea pe care nu pot fi mult supărată, orice ar face. Şi face multe. Pe mulţi şi multe îi pot da naibii când mă supără, dar nu pe Acna. Şi culmea, ştie asta şi totuşi nu profită.
Acna va pleca la facultate în alt oraş decât cel în care am aterizat eu, dar nici cadrul spaţial nu va declara prietenia noastră terminată, căci vorbim despre Acna.
Şi deşi Acna e personajul principal din aceast post, trebuie să menţionez şi restul persoanelor de sex feminin ce-mi fac viaţa mai frumoasă. De la stânga la dreapta.
[eu, ioana]
* Ioana. Ioana este persoana care mă înţelege în aproape orice pivinţă, cea la care pot apela oricând şi care e mereu veselă că poate da o mână de ajutor în probleme existenţiale. Ioanei îi e scris în stele şi în fire de nisip că va fi un bun jurnalist şi că va trăi mulţi, mulţi ani să-şi asculte muzica preferată, bând cafea de la Starbucks şi citind cele mai interesante cărţi cu putinţă.
[eu, axi, raluca]
* Raluca şi Axi sunt cele cu care am cele mai frumoase amintiri din liceu, cele cu care am fost la cele mai frumoase concerte folk, cele cu care am cutreierat străzile oraşului nostru de-am ajuns să-l iubim.
[carmen, mona, eu]
* Mătuşa mea Mona, mereu în floarea vârstei, pe care am admirat-o şi o voi admira cât voi trăi. A făcut un cel mai frumos copil şi este genul de om despre care nu vei putea spune niciodată că "A venit tanti/doamna Mona", ci doar "Mona". Iar acum, că am crescut şi eu, suntem oficial prietene, nu doar mătuşă şi nepoată.
Iar leapşa merge la Ioana.
Nu sunt nerecunoscătoare de nu continui lista. Simt doar să scriu despre cele mai apropiate de sufletul meu.
Am citit ABSOLUT toate posturile înscrise în concurs, şi pe cele neînscrise, şi e într-adevăr o cea mai bună idee de leapşă. M-a făcut aşa.. să-mi retrăiesc amintirile dragi şi să-i apreciez pe cei [cele] care-mi sunt aproape.
