Ieri eram pe altă planetă, eram mică și nu vedeam niciun viitor strălucit înainte. Și mă sperie și mai tare când îmi dau seama că ieri-ul ăsta e de fapt acum câțiva ani. Când am terminat eu o facultate? Când am am devenit eu parte din piața muncii? Când am făcut eu douăzecișidoi de ani?! Când am ajuns eu să am ce spune în fața a douăsute de oameni? Când am ajuns eu student masterand, și nu elev de gimnaziu, de liceu, sau boboc la InfoIași? Când mi-au intrat mie în cap gânduri legate de cumpărat locșorul meu propriu în viitorul apropiat? Când am renunțat eu la teniși, blugi și tricouri negre, pentru zeci de umerașe cu rochii, cu papuci asortați? Când s-a strecurat lacul de unghii în sertarul meu și când naiba am pus lanțul cu delfinul de lemn într-o cutie, ca să-mi port lanțul cu ceas, care nici nu-mi place? De când nu-mi mai cumpără mătușa mea puzze-uri de prin locurile prin care merge, ci îi cumpăr eu copilului ei blugi cu bretele șmechere din primul meu salariu? Când am lăsat ciocolata caldă pentru prima bere neagră și când am preferat pentru prima dată să termin un task, în loc să merg la plimbare prin Copou când afară e soare? De când sunt eu omul ce răspunde ca unele lucruri să meargă bine? Când am devenit eu responsabilă de atâtea?
Ah, ce naiba, îmi place viaţa mea. Dar am să-mi cumpăr tenişi la primăvară! Ah da, și vreau la mare.
2 comentarii:
:|. but you said you liked it.
nu ăla de la tine. ăla trebuie reparat. mă refer la cel mic, care-i argintat. nu-mi place culoarea, vreau să fie la fel cu a celui mare.
Trimiteţi un comentariu