Pentru jumătate de oră, inima mea a bătut de trei ori mai repede decât de obicei. Ocazional se oprea. Trebuia să trag aer adânc în piept și să-mi amintesc să-l și dau afară și să o iau de la capăt.
Live streaming, byron cântă Crossroads, iar o siluetă ce stă cu spatele în primul rând din public îmi conduce respirația. Nu știu cine e și nici nu îmi pasă. Știu că nu ești tu, însă îmi imaginez cum ar fi să fii. Să recunosc mișcările unui contur în umbră, să știu că șuvița aia de păr ce stă strâmb e demnă să facă parte din tine. Îmi place să mă uit la forme ce aduc a tine. Și să rămână întuneric, mi-e frică de ce-ar scoate la vedere dacă s-ar lumina cadrul.
Astăzi, mai mult ca oricând, sper să-i avem pe byron la Balul de caritate. Să ajungă și la sufletele celor din public care nu au auzit încă de ei.
1 comentarii:
el, acelasi mereu el.
Trimiteţi un comentariu