Îmi e dor să împărțim un iaurt. Să mergem în kaufland, să ne certăm dacă să luăm de caise sau căpșuni, să-l desfacem înainte să ajungem la casă și să-l terminăm în parcarea de afară, după ce am scurs din el și ultimul strop de bunătate cu fructe. Tocmai mi-am luat un activia de caise, doar așa, să am impresia că am negociat sortimentul și ai câștigat.
O seară de duminică în care tot ce vreau e să împart cu cineva un iaurt e seara în care vreau să mă gândesc ce-mi umple viața de încă mai respir și nu m-am sufocat în momentele în care mă gândesc departe și mi se taie respirația.
Probabil orele petrecute la serviciu îmi ocupă în mare parte mintea și mă face să mă bucur când ceva ajunge la final și iese bine. Și "Crăciun din inimă de student" de care sunt responsabilă și care merge bine bine, încât mi se demonstrează iar că lucrurile se pot aranja frumos și fără să îți dai sufletul. Și faptul că există mandarine și Cougar Town și colegele de cameră și playlistul cu muzica Byron și telefonul meu cu biluță. Și cei cinci oameni pe care îi iubesc. Și cafeaua de dimineață și banda de alergat și inelul meu cu ceașcă și pandativul cu lalea înăuntru. Și faptul că Microsoft are încredere în mine să-l promovez. Și că fac parte din ASII și FII și UAIC, și ele din mine. Și că mă bucură când cineva spune ceva de bine de situl Odyssey, neștiind că e făcut de mine. Și că există oameni care mă sună doar să-mi pună o piesă în telefon, să ascult. Și că există marea și cele peste zece foldere cu poze de acolo, din ultimii șapte ani.
Și totuși e duminică seară, iar tot ce vreau e un iaurt.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu