Viața precum o ceașcă de cafea

Ieri a fost data de nouă. Mă așteptam la minuni și revelații, la ceva demn de cifra mea.

"dacă nimic nu se întâmplă, închid ochii. hai, te rog. foarte mult, hai, întâmplă-te. foarte foarte mult te rog".

Vine seara și pare a fi o zi ca oricare alta. Și deodată mă văd înconjurată de douăzeci de oameni dragi, care ascultă, zâmbesc, râd cu gura până la urechi, au idei și lucrăm împreună la un vis comun. Cineva recită o scenetă, altcineva curăță o mandarină. Cineva are sclipiri de entuziasm în ochi, altcineva împarte free hugs, iar toți ascultă absorbiți. Pretty Nine își face simțită prezența.


Eu stau la birou și îmi dau seama. Că îmi trăiesc viața așa cum îmi beau cafeaua. O privesc, o miros, o sorb, o savurez, o agit cu lingurița, o gândesc, o pătrund, o împart cu alții, o încălzesc dacă se răcește. O țin între palme și mă bucur că-i tare și aromată. Că-i a mea și că mai este destul din ea. Că atunci când cred că se termină frumusețea, iau ibricul de mâner și-mi mai torn o porție de viață.