În Suceava nu ninge. În Suceava e zăpadă de acum patru zile, de când eu eram în Iași, unde nu ningea. Acum sunt în Suceava. Aici nu ninge, în Iași da. Creed că ninsoarea mă ocolește.
În Suceava e soare, de zici că stau să pocnească ghioceii când te uiți pe geam. Însă vine seara, iar orașul ia foc. Mii de beculețe se aprind și intri fără să știi într-o poveste. Asta dacă nu ești deja într-una, datorată unei sufragerii luminate de un brad cu bunătăți sub el, de ciocolata de casă de pe masă, de cafeaua tare din cană, de motanul care se joacă cu globuri, de muzica byron în loc de colinde, de povestirile dintre tine și cineva drag.
E ciudat să descoperi că te simți (din nou) ca acasă în locuri la care nu te-ai fi gândit, alături de oameni pe care nu credeai că ai să-i mai vezi la un pahar de vin. Treci peste ciudățenie și lași Crăciunul să-și facă treaba, iar maxilarele să te doară de la prea mult râs.
mulțumesc, ioana.!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu